In Hurghada, si in general in Egipt, nu are sens sa mergi vara, deoarece e prea cald si poate ai ghinionul sa nimeresti de Ramadan, perioada in care nu te baga nici un egiptean in seama, nici macar chelnerii. Cel mai frumos, as spune eu, este toamna sau iarna de sarbatori, cand in Romania se face frig si ai satisfactia sa te lafai pe plaja cand altii indura gerul si ploile.



Hurghada este o statiune mica, la Marea Rosie, plina de bazaruri cu suveniruri si cateva baruri. Chiar am avut surpriza sa gasesc aici unul din celebrele Hard Rock Cafe. In Hurghada, majoritatea hotelurilor sunt pe regimul all inclusive, ceea ce pentru mine a fost multumitor, deoarece mi s-a parut mult mai sigur sa merg cu excursiile organizate de agentie (Carpe Diem Travel), decat sa apelez la cine stie ce egiptean de pe strada, in care e cam greu sa ai incredere.



M-am cazat la Shedwan Garden Hotel, de 4 stele egiptene, care arata bine si, de altfel, cine merge in vcanta ca sa stea in hotel sau la piscina toata ziua? Plaja, cu multi palmieri, marea albastra verde, camile, carciumile cu shisha (narghilea) si tot felul de placinte, vinul rosu egiptean, tare si dulce, sali de biliard si tenis, gradini cu flori si palmieri, toate astea m-au tinut pe langa hotel vreo cateva zile.



Prima excursie pe care am ales-o, care a costat vreo 30 de dolari, cu tot cu mese, a fost la Luxor, la templul Karnak, cu cele doua obeliscuri, zeci de coloane si scarabeul sacru pe care trebuia sa-l ocolesti de vreo 10 ori pentru noroc. De aici, am trecut Nilul cu vaporasul spre Valea Regilor, Valea Reginelor si cateva fabrici de alabastru. Totul o splendoare: trasurile de pe malul Nilului, un cer senin si adanc, verdeata, bazaruri, colosii, al caror nume celebru nu mi-l amintesc, soarele arzator, satele care pareau pustii, intrarile in munte si aerul mistic din Valea Regilor.

Din pacate, in Valea Regilor poti intra doar in trei morminte, pe care le alege ghidul, morminte in care te poti delecta cu imaginea unor sarcofage, pe care oricata curiozitate ai avea nu ti le deschide nimeni. Oricum in ele nu mai e nimic, toate mumiile au fost duse in Cairo la muzeu. La intrarea in morminte strabati tuneluri lungi, prafuite, cu picturi pe ziduri si multe trepte pe care le cobori parca undeva in adancul desertului.



Dupa vreo doua zile de stat la plaja am plecat in Sahara, o excursie de 20 de dolari cu jeepul, intr-un sat beduin, frumos amenajat pentru turisti, deoarece nici un beduin autentic nu se preteaza sa distreze vizitatorii. Satul beduin, cu cateva corturi, pe care fluturau din loc in loc steaguri verzi, anuntand ca acolo locuiau fete gata de maritat, parea rupt din alta lume, uitata de timp. Cativa beduini ne-au servit cu ceai, ne-au cantat si ne-au dat placinte, seara s-a lasat si intr-un apus printre dune, ne-am intors catre hotel, nu inainte insa de a vedea Fata Morgana.

Restul zilelor am preferat sa stau la plaja, renuntand la piramide in favoarea unor excursii pe mare pentru snorkeling si scufundari la insulele de corali. O croaziera la insula Giftun costa 20 de dolari, iar pe drum se fac mai multe opriri pentru a vedea delfinii si pentru snorkeling. Snorkeling de altfel poti face si cu mai putini bani inchiriind o barca cu fundul de sticla prin care poti vedea corali, plante de diverse forme si culori si pesti exotici.

In Egipt majoritatea caselor sunt neterminate, in sensul ca nu au acoperis, de aceea totul pare dezolant. Despre hoteluri s-ar putea spune ca sunt niste oaze in toata aceasta dezolare. Peste tot se da bacsis, nu exista preturi fixe, negocierea e la ea acasa. In general, un bacsis de 5 lire egiptene este suficient. Egiptenii sunt foarte prietenosi, mai ales cei care urmaresc sa-ti vanda ceva. Te servesc cu ceai si iti prezinta marfa cu atata persuasiune incat ti-e greu sa le rezisti si te trezesti odata ajuns acasa cu geanta plina de statuete, care par din abanos, saluri, tutun, cafea cu arome ciudate, parfumuri, narghilea si papirusuri.



O saptamana in Egipt costa 600 de euro cu tot cu taxe, fara excursii si, de obicei, daca mai stai inca o saptamana ti se face o reducere la jumatate. Asadar, pentru 2 saptamani in Egipt, cu mancare si bautura cat cuprinde, ajungi sa platesti cam 900 de euro, ceea ce nu e rau.

Etichete: dune, egipt, hurghada, idei de vacanta, palmieri, shisha

<Nepal - Dhulikhel



Dhulikhel este un fel de sat statiune in Himalaya, la vreo 30 de kilometri de Kathmandu, asezat pe drumul spre Kodari, o minunatie de loc, situat la granita cu Tibetul. In Dhulikhel lucrurile sunt simple, nu ai decat muntele, pe unde poti umbla atata cat te tin picioarele si o liniste de parca esti la inceputul lumii.




M-am cazat la Dhulikhel Mountain Resort, un loc cu multe casute, cu ferestre imense, toate cu vedere spre Himalaya, astfel incat orice ochi de turist care doarme intr-o asemenea casuta sa fie trezit de razele soarelui care razbat pe fereastra, din spatele muntilor. De altfel, este un obicei ca la acest hotel sa fie trezita toata lumea pentru a vedea cum rasare soarele din Himalaya. Din pacate, eu am avut ghinion, am prins zile cu ceata si ploaie.

a href="http://www.coolturism.ro/uploaded_images/dhulikhel-dupa-ploaie-773351.JPG">

O noapte la Dhulikhel Mountain Resort costa vreo 30 de dolari, un pret enorm pentru Nepal, insa totul in jur este atat de frumos, incat te gandesti ca ti-ai dori sa mori intr-un asemenea loc, evident la batranete. Daca te plictisesti sa te plimbi pe aleile din resort sau sa stai la terasa in fata unei beri si sa te uiti cum sclipeste zapada pe varful muntilor, ti se ofera zeci de variante: excursii cu jeepul pana la temple foarte vechi, chiar si din secolul VIII (e.g. templul Changunarayan), mountain biking, bungee jumping, excursii la Kodari, ca sa vezi Tibetul de pe margine, in caz ca n-ai permis de trecere, si catre tot felul de locuri budiste.

Nu am optat pentru nici una dintre aceste excursii din cauza ploii, drept pentru care mi-am petrecut vreo 2 zile plimbandu-ma sau stand la o terasa, sub o umbrela, gandindu-ma ca este imposibil de descris cum ploua aici in Hymalaia, cum toate culorile au alta stralucire sau senzatia pe care o ai atunci cand ceata devine transparenta si de undeva parca din spatele ei rasar muntii.



Dhulikhel nu e un loc in care sa stai cu saptamanile, lucru pe care de altfel il poti spune despre fiecare colt de Nepal si asta pentru ca totul aici e atat de frumos, pur si simplu frumos, incat nu te lasa inima sa stai intr-un loc prea multe zile, ca nu cumva sa pierzi din timpul pe care il ai pentru vacanta si sa nu mai ajungi si in alta parte. De obicei, nimeni nu are ca scop de calatorie Dhulikhel-ul, el intra intr-un tur al locurilor din jurul Kathmandu-ului, alaturi de Nagarkot, Kakani, Daman s.a., locuri foarte asemanatoare cu Dhulikhel, adica temple, munti, rauri si calugari budisti.

Asadar, dupa doua zile linistite de Dhulikhel, propunandu-mi sa ma intorc si sa onorez toate ofertele de excursii, am plecat spre Chitwan, in jungla. Trebuie sa spun ca in Nepal este indicat sa mergi si sa stai cel putin o luna, altfel te vei intoarce plina(a) de frustrari, cu inima franta de invidie ca unii oameni isi pot permite calatorii nesfarsite, iar altii, ca mine si ca tine, sunt condamnati la o minunata viata de birou.

Etichete: Dhulikhel, Nepal